Satul Brătești este situat la 5 km S-V de orașul Pașcani, pe dealul care desparte văile râurilor Siret și Moldova, aparținând din punct de vedere administrativ de comuna Stolniceni-Prăjescu.
Așezarea apare în documentele scrise abia la începutul domniei lui Ștefan cel Mare, fiind discutată în actul din 14 octombrie 1473, al cărui conținut juridico-economic este de o importanță deosebită. La această dată satul era al Ilincăi, fata marelui boier Petru Ponici din timpul lui Alexandru cel Bun, și ea îl stăpânea „după vechile hotare”, ceea ce însemna că era cu mult mai vechi, poate chiar dinaintea înaintea întemeierii statului moldovean.
Pe atunci și până spre jumătatea secolului al XIX-lea, satul Brătești se învecina cu vestitul ”Codru al Pașcanilor”. Este important de reținut faptul că denumirea de ”Codrii Pașcanilor”, în secolul XVIII, se referea la locul ”Schitul Brătești”, unde este și astăzi Biserica ”Adormirea Maicii Domnului”, biserică ortodoxă a satului Brătești, când cedrii din acea vreme ajungeau să înconjoare biserica.
Numele satului a fost la început Frățești, Frate, Frățilești sau Frătăuți, dar documentele vechi fiind scrise în limba slavonă, el a devenit Brătești. Numele Frățești indică pe urmașii unui boier sau dregător cu numele Bratul[1].
La origine satul Brătești a fost un sat de lipoveni stabiliți până la locul numit ”Pustnica”, de unde s-au ridicat la deal. Cu timpul, aici s-au stabilit în partea de nord a satului și familii de români. În prezent există aproximativ 250 de familii de români și 350 de familii de lipoveni, care au organizare bisericească proprie, cu biserică și preot.
Schitul Brătești
Într-un vechi manuscris slavon, scris la Mănăstirea Neamț, prin secolul al XV-lea, și care cuprinde o culegere de ”învățături” extrase din scrierile Sfinților Părinți și ale altora din urma lor, se află pe una din file o însemnare de o importanță deosebită pentru istoria schitului: „O, de folos si sufletesc lucru este intru aceasta carte, carele si eu mult pacatosul o am citit peste tot, cand se facea schitul din Codrul Pascanilor, ce se cheama Bratestii, Ierom. Lazar, leat 7242” (1733-1734)[2].
Am putea afirma că această însemnare reprezintă însuși ” actul de naștere” al schitului Brătești, care a fost construit la o dată apropiată de anii 1733-1734[3].
Arhiereul Narcis Crețulescu[4] afirma în anul 1901, că schitul Brătești, cu hramul ”Adormirea Precistei„ a fost înființat de către ieromonahul Lazăr de la Pocrov. Despre Ieromonahul Lazăr se știe că pe lângă faptul că a fost un harnic cititor, și un om priceput în meșteșugul construcției, adus aici în acest scop. Între anii 1739-1740, el mai era încă la Brătești și citise o nouă carte, un Pateric românesc, scris la 1685, pe care a mai făcut de asemenea o însemnare în limba slavonă, cu acest cuprins: ”ieromonah Lazăr, mult păcătosul, anul 7248, când am trăit în schitul de la Pășcani, să se știe„[5].
Nu este exclus faptul că acest Lazăr, ucenic al lui Pahomie de la Pocrov, să fie chiar organizatorul vieții monahale de la Brătești.
Ctitorul Schitului este Iordache Cantacuzino, fiul lui Iordache Cantacuzino Pașcanul. În anul 1766 găsim aici pe un cărturar transilvănean cu numele: ”Eustatie Popovici de la Abrud„om activ și de seamă, care știa latinește, grecește, slavonește și a fost adus la Brătești ca începător al unei școli bisericești, și probabil nu a fost singurul. Aici învățau și copii veniți din Iași. După aceea moșia familiei Cantacuzino trece sub stăpânirea familiei Balș.
În 1805, Iordache Balș, în testamentul său spune: ”să se păstreze neștirbită rânduiala bisericii din Pașcani și a schitului din Brătești și să fie cu supraveghere pentru școala ce se află acolo„[6].
În 1814 moșia Pașcani cu anexele sale trece prin cumpărare cu suma de 600.000 lei, în stăpânirea lui Iordache Roset Roznovanu[7], care de altfel era căsătorit cu Pulheria Balș. La 1838 schitul Brătești avea 12 călugări.
În 1895 averea schitului Brătești, trece sub administrația Primăriei Pașcani. Aceasta obligă schitul să deschidă un spital pentru bolnavii de pelagră (lepră).
În 1902 schitul este desființat și devine biserică de mir.
Biserica Brătești
Toate lucrurile care au aparținut Schitului Brătești au trecut la desființare, sub administrația Primăriei Pașcani.
În 1913, se înființează aici o școală de industrie, pentru fete, care funcționează până în 1944, când s-a evacuat în perioada războiului, iar clădirile au fost dărâmate. Din vechile chilii, nu s-a mai păstrat decât o casă, folosită drept Casă Parohială între anii 1937-2003. În prezent există și vechea casă, dar și noua Casă Parohială ridicată de Pr. Ifrim Mihai între anii 2000-2003, cu contribuția credincioșilor.
Parohia Brătești a luat ființă în anul 1937, prin dezlipirea de Parohia Soci.
În timpul războiului al II-lea mondial, biserica a fost grav avariată, fiind în linia frontului. Încetul cu încetul, după o muncă stăruitoare de mai mulți ani, rănile au fost vindecate, prin eforturile credincioșilor din parohie, cu ajutorul substanțial al Mitropoliei Moldovei și Sucevei și prin tenacitatea de care a dat dovadă Pr. Gheorghe Rojniță, biserica a fost redeschisă la 18 august 1968. La sfințire a aluat parte însuși ÎPS. Iustin Mitropolitul. Pr. Rojință este hirotesit iconom stavrofor.
Între anii 1979-1996, parohia a fost păstorită de P.C. Pr Cazacu Petru, în timpul căreia a fost pictată biserica în tehnica fresco.
Între anii 1996- 2011, parohia este păstorită de P.C. Pr. Drd. Ifrim Mihai, în timpul căreia s-au efectuat ample lucrări de restaurare a bisericii, s-a zidit o Casă Parohială și o Casă Socială. Tot în timpul păstoririi pr. Ifrim M. s-a resfințit biserica de către P.S. Calinic Botoșăneanul episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor la data de 12 iunie 2011. Cu acest fericit eveniment Pr. Ifrim este hirotesit iconom stavrofor.
În prezent paroh la Parohia Brătești este P.C Pr. Hapliuc Ciprian transferat aici de la Parohia Comănești, Protopopiatul Darabani începând cu data de 1 februarie 2012
[1] M. Costăchescu, ”Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare”, Iași, 1932, vol. II, p.132.
[2] C. Turcu, ”Despre Schitul Brătești din Codrii Pascanilor însemant centru cultural-școlar din secolul al XVIII-lea”, în Mitropolia Moldovei și Sucevei, anul XLV, Nr. 10-12, oct-dec 1969, p. 629.
[3] Idem.
[4] Narcis Crețulescu, ”Istoria Sfintei Mănăstiri Râșca din jud. Suceava„ Fălticeni, 1901, p.142, nr. 9.
[5] C. Turcu, Idem, p. 630
[6] Gh. Ghibănescu, ”Ispisane și zapise”, Iași, 1939, vol. VI, p. 112.
[7] T. Codrescu, ”Uricariul”, Iași, vol. VI, 1765, p. 299.
